Parabola semănătorului
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)
Capitolul 4
Parabola seminței care crește 26 Și spunea: "Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ
27 și, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum.
28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.
29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera pentru că a venit timpul secerișului".
Parabola grăuntelui de muștar(
Mt 13,31-35;
Lc 13,18-19)
30 Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?
31 Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ,
32 dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui".
33 Și cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul după cum erau în stare să înțeleagă.
34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.